Ești Confuz Legat De Viitorul Tău?

Hei, salutare,
 
După cum ți-am promis data trecută, astăzi vorbim despre CONFUZIE.
 
Mulți oameni se confruntă cu starea de confuzie în viețile lor,
și nici nu își dau seama că rămân blocați acolo.
 
Iar acesta cred că este cel mai rău tip de blocaj,
atunci când ești blocat și nici măcar nu știi că ești blocat.
 
Ceea ce face lucrurile și mai dificile este faptul că oamenii din jurul nostru văd că suntem blocați, iar ei pot vedea posibilități pentru noi.
 
Ei pot vedea căile de evadare pe care le avem în viețile noastre, dar noi nu putem.
 
În mintea noastră este totul ca un labirint fără ieșire.
 
Aceasta ar putea fii cea mai mare sursă de frustrare.
 
Este ca atunci când mergem și simțim ceva în pantof.
Ne oprim pentru un moment și zgâlțâim piciorul.
 
Pentru că nu vrem să ne oprim pe deplin și să investim timp
să luăm cu adevărat neplăcerea și să rezolvăm problema, nu-i așa?
 
Trebuie să ne oprim și să ne desfacem pantoful…
 
Dar preferăm să vedem dacă putem zgâlțâi piciorul ca să îl scăpăm,
oricare ar fi obiectul din încălțăminte.
 
Cu toții am făcut asta.
 
Încercăm să mutăm lucruri în diferite părți până acolo
unde ar putea fi mai puțin inconfortabil.
 
Poate asta ne face mersul mai suportabil pentru a putea continua călătoria.
 
Dar ceea ce ne-ar face cu adevărat confortabil ar fi să recunoaștem piatra,
să ne oprim și să o scoatem.
 
Să putem să pășim cu adevărat fără frământări.
 
În timpul acelei plimbări, pentru că nu ne oprimi să rezolvăm asta o dată,
o dată pentru totdeauna… ne frustrăm.
 
Acum câțiva ani am primit o livrare. 
 
Era o cutie sigilata foarte bine cu bandă adezivă și încercam să o trag,
să o dezlipesc, să se rupă.
 
Nu reușeam și a trebuit să iau un cuțit care se afla în bucătărie.
 
Eu nu voiam să merg 10 metri până în bucătărie,
așa că în timp ce trăgeam de bandă mă uitam împrejur să văd ce aș putea folosi.
 
Am găsit cheile de la mașină!
Și încercam să tai cu acestea.
 
Când am reușit produsele erau ambalate individual într-un plastic
și a trebuit să-l tai cu cheile inclusiv acela.
 
După ce am făcut una sau două mă gândeam dacă ar trebui să mă duc să iau un cuțit,
iar apoi am zis 
 
„Nu! Dacă tot am irosit acest timp făcând în acest fel…”, 
așa că am continuat.
 
Este uimitor cum ajungi ca prin scurtături să îți ia mai mult timp, nu-i așa?
 
Așadar, ne oprim și zgâlțâim sau ciupim..
 
Ne uităm după scurtături, poate chiar luăm câteva măsuri de precauție în plus să fim siguri că nu înrăutățim lucrurile, apoi încercăm să facem pași.
 
Încă simțim pietricica, încă simțim acel obiect,
dar poate acum este pe o altă margine decât a fost înainte.
 
Putem merge mai bine o perioadă, chiar dacă disconfortul încă a rămas.
 
Dar frustrarea că acea pietricică încă este acolo devine din ce în ce mai mare.
 
Mulți dintre noi facem asta.
Dacă avem o neplăcere nu dorim să ne confruntăm cu ea o dată pentru totdeauna
 
Și nu doar că simțim neplăcere, uneori simțim chiar durere din pricina acelui lucru.
 
Acel lucru necunoscut, continuă să te enerveze,
continuă să te priveze de mersul perfect pe care îl dorești,
pentru că te forțează să ai acel dialog interior în care să decizi
o dată pentru totdeauna dacă ACȚIONEZI ACUM, sau te lași chinuit în continuare.
 
Sentimentele și gândurile noastre sunt asemenea acelei pietricele.
Te atenționează când ceva trebuie rezolvat.
 
E alegerea ta dacă te pui față în față cu situația respectivă,
o rezolvi și te simți liber pentru totdeauna,
sau dacă alegi să-ți prelungești frustrarea cu acel sentiment deranjant.
 
Tu ai „pietricele” nerezolvate prin sentimentele tale?
 

„Să nu fii niciodată prea ocupat să tai,
ca să te oprești și să ascuți fierăstrăul.”
– Stephen R. Covey

Dacă lași acele neplăceri să persiste,
ele se vor acumula și vor deveni din ce în ce mai grave.
 
Confruntă-te cu aceste lucruri, fără să mai amâni,
fără să mai cauți „momentul potrivit”.
 
Momentul potrivit este ACUM.
 
Asta te va scăpa de confuzie și îți va oferii ocazia
să vezi frumusețea lucrurilor ce te înconjoară.
 
Atunci când mergi prin parc și auzi ciripitul păsărilor…
 
Ele au fost mereu acolo, dar tu erai focusat pe pietricica ta.
 
Când ai de gând să scapi de pietricică?
 
 
Decide să nu te concentrezi pe frică, vină sau îndoială.
Decide să eviți un dialog interior negativ cu tine.
 
Tu îți dorești să te conectezi la măreția din interiorul tău, nu?
 
Lasă ciclul interminabil de frică, îngrijorare sau regret,
iar apoi dă-i voce acelui spirit al tău să fie liber.
 
Vocea interioară, intuiția, potențialul, este în noi tot timpul.
 
Este acolo pentru noi, doar că nu o putem auzi din cauza confuziei,
iar „piatra din pantof” este cu adevărat piatra confuziei.
 
Definiția confuziei este o stare de dezorientare,
de a fi neclar cu privire la ceva din mintea ta.
 
Și pentru cei mai mulți dintre noi, ce ne face confuzi, este viitorul.
 
Suntem foarte îngrijorați cu privire la ce ne rezervă viitorul.
 
Thomas Troward  spune:
 
„Dacă înțelegem în mod clar că puterea creatoare din noi înșine este nelimitată,
dacă chiar credem asta, dacă chiar credem că avem potențial nelimitat.
 
De ce am limita vreodată măsura în care putem să ne bucurăm
de ceea ce putem crea prin ea?”
 
De ce ai limita asta?
 
Ce ai putea face diferit din acest moment când te simți confuz?
Cum alegi să te uiți la viitorul tău?
 
Te chinui cu pietricica, sau o scoți afară și te eliberezi?
 
 
M-aș bucura să îmi răspunzi printr-un comentariu și să-mi spui
tu cum treci peste momentele de confuzie?
 
P.S. Am un curs special cu lecția confuzia.
 
Fii pe faza, urmează un articol despre RISCURI!