Te Ridici Sau Te Distrugi – Cum Anume Faci Asta
De ce mă judecam?
De ce îmi devalorizam corpul meu?
Mintea îmi livra ce avea ea memorat în subconștient legat de munca intelectuală.
De ce mă judecam?
De ce îmi devalorizam corpul meu?
Mintea îmi livra ce avea ea memorat în subconștient legat de munca intelectuală.
Orice problemă ar fi în fața ta, este de fapt o provocare pentru ca tu să crești.
Indiferent de problema pe care o ai.
Creșterea noastră necesită acele probleme de care dăm uneori, nu-i așa?
În viață avem uneori probleme, cu toții.
Dacă totul ar fi lin, nu am mai putea crește.
Problemele noastre ne ajută să evoluăm.
RISCUL este motivul pentru care majoritatea oamenilor nu ating niciodată rezultatele de care sunt capabili în viață.
Rezultatele care, fără nicio îndoială, ei le-ar putea atinge dacă ar putea aborda această provocare și oportunitatea în ciuda faptului că sunt opuse.
Oportunitatea apare odată cu provocarea.
CINE SUNT? Ce iți răspunzi la întrebarea aceasta?
Noi suntem cei mai mari critici ai noștri, ne vânăm constant greșelile pentru a ne certa.
Pe noi înșine…
Parcă sună puțin ciudat, nu?
Din păcate cele mai multe afirmații pe care le spunem despre noi înșine sunt negative.
Dacă e să analizezi gândurile și convingerile care țin oamenii pe loc,
sunt sute de gânduri diferite.
Ce au toate acestea în comun?
Toate au în comun PERCEPȚIA ta asupra condițiilor și circumstanțelor exterioare.
Sau același tip de percepție asupra condițiilor și circumstanțelor exterioare.
Regretul că nu petreci suficient timp cu familia
poate să fie foarte greu de dus.
Sentimentul acesta de vinovăție nu îți dă pace.
Practic îți distrugi liniștea interioară atunci când trăiești acest sentiment
că nu petreci suficient timp cu cei dragi.
Nu, nu mi-am propus să te impresionez.
Vreau să te ajut să CONȘTIENTIZEZI.
Când nu ești conștient de un lucru, acel lucru nu te poate ajuta.
Dacă nu ești conștient de potențialul tău poți crede că nu ești bun,
că nu ai noroc,
că nu te-ai născut în locul sau mediul potrivit… o stare de frustrare și neputință.
De multe ori un început bun începe cu un sfârșit „nașpa”.
În urmă cu 4 ani, cam pe la începutul primăverii am început să mă simt rău pe zi ce trece.
Am observat că asta se întâmpla dimineața când mă trezeam eram cu ceașca de cafea în fața geamului, priveam la cer și aveam momentul meu de recunoștință și rugăciune.
Am primit multe reacții de la voi, minunaților.
Voi cei peste două mii de urmăritori.
Cea mai tare mi s-a părut cea venită de la o doamnă de 51 de ani care a enumerat o listă întreagă de lucruri ce (crede ea), o țin pe loc și pentru care are viața pe care o urăște acum.
Urmează să lansez soluția care te poate ajuta să faci din această perioadă mai dificilă generată de COVID – o oportunitate.
Nu-ți vând gogoși, eu personal mi-am deschis a doua firmă luna trecută.
Știu cum funcționează mentalitatea abundenței și pot, cu integritate să îți arăt și ție.
Asta depinde doar de tine.